Cu rochița înfoiată, roșie, îmbulinată, stă pe-o frunză azi la soare. Ce insectă este oare?

Către soare se avântă, dimineața-n zori și cântă.

Mingiuțe roșioare, strălucesc frumos la soare cu codițele perechi, să le pui după urechi.

Care floare parcă-i soare?

Cât este ziua de mare, se tot uită după soare.

Soarele când îl zărește, pe dată se înroșește. O culegem vara toată, tare-i bună în salată!

Sunt biluțe vișioare, strălucesc frumos la soare cu codițele perechi-să le pui după urechi.

Măr frumos și aurit, chiar din cer a răsărit. Ziua întreagă strălucește și pământul încălzește.

Am un brâu frumos, vărgat, peste mare aruncat. Numai după ploaie apare și-i țesut din stropi de soare.

Tot cu vârfu-n jos-crește, mereu crește. Soarele-l dă jos. Geru-l ocrotește!

Este cald și veselie, a-nceput vacanța mare. E plăcut să stai la soare, dar, ce anotimp e oare?

Dis-de-dimineață-n zori vărsa lacrimi peste flori. Soarele s-a ridicat și pe loc el le-a uscat.

Rotund și galben, pe cer urcă dimineața și coboară seara.

Care casă zburătoare se ridică pân-la soare?

De ce nu poți trimite o scrisoare în spațiu?

Ce este alb-negru și roșie peste tot?

Stă afară lângă pom Pare om, dar nu e om Iar când soarele apare Dintr-odată el dispare. Ce este?

Zăpada se topește, soarele zâmbește, florile răsar, iar păsările se întorc acasă. Ce anotimp a sosit?

Soarele-i mai somnoros, Aerul mai răcoros. Ploi mărunte cad încet, Cine a venit?

Soare sus, vacanță mare, Înghețată și culoare, Ne jucăm de dimineață, Până noaptea ne răsfață! Ce anotimp sunt eu?

De s-ar ridica-n picioare, Ar ajunge pân' la soare.

Dacă s-ar ridica-n picioare Ar ajunge pân' la soare.

Apa mă naște, Soarele mă crește, Când pe mama o-ntâlnesc, Îndată mă topesc.

Sunt mică, rece, colorată, Pe băț stau nemișcată. Toți copiii mă iubesc Și eu la soare mă topesc.

Se naște cu Luna Și moare cu Soarele.

Vine moșul pe portiță Și își scapă o cheiță; Vine luna și n-o ia, Vin stelele și n-o ia, Vine soarele și-o ia.

Soarele chiar de-i soare, Și el o soră are. Cine-i?

Ziua doarme, noaptea vine, Strălucește lin pe tine. Nu e soare, dar dă lumină, Cine e pe cer regină?

Dansează-n aer, cade lin, Pe acoperiș și pe cămin. E albă, rece și ușoară, Cine vine iarna-afară?

O fată tânără trece-n zori, Și-și varsă lacrimile peste flori. Luna le-a văzut Și nu le-a ridicat, Soarele îndată le-a uscat.