Suplă și cu corp dungat, harnică-i la adunat. Strânge-ntruna cu mult spor mierea dragă tuturor.

Are zeci de ace groase, dar nu țese, nici nu coase.

Din grădina lui Mihai, de sub tufe de urzici, a ieșit un ghem de scai ca să caute furnici.

Nu e pește, nici vapor, uriașul mărilor.

Fie cât o fi de cald, am eu unde să mă scald. Căci îndată-țup!-în lac și încep să cânt: Oac! Oac!

Cu rochița înfoiată, roșie, îmbulinată, stă pe-o frunză azi la soare. Ce insectă este oare?

Roade oase, stă în cușcă, pe dușmanii săi îi mușcă.

Are pinten la picior și e ceas deșteptător.

Cine umblă mult prin lume, și se tot strigă pe nume?

Singuratic și hai-hui își strigă numele lui. Umblă singur prin pădure și se tot strigă pe nume.

Uite-o floare zburătoare! Are aripi colorate, rotunjoare și pudrate!

Te-asurzește când grăiește. Spune-ntruna Ga, Ga, Ga-parcă numai s-ar certa.

Cine cântă toată vara prin fânețe cu chitara?

Fuge tare îngrozit, când aude-un foșnet mic. Zău, se sperie așa și când vede umbra sa!

Cenușiu, cu ochi sticloși și cu colții fioroși umblă-n haită prin pădure și oițe-ar vrea să fure.

Animal cu chip de om țopăie din pom în pom.

Casa mare-și duce-n spate, pe tălpici adevărate. Iar pe unde trece lasă fir de-argint și de mătasă.

Ne dă lapte, lână. Vara stă la stână.

După sobă la bunica toarce-ntruna mititica.

Cine are ciocul lat, are mersul legănat, se îndreaptă către lac și tot face Mac, Mac, Mac.

În cojoc întors pe dos, mormăind morocănos, umblă pustnic prin pădure, după miere, după mure.

O sportivă cu renume, umblă-n pomi după alune.

Cu coada roșcată, cu bot ascuțit, la cotețul nostru, des a nimerit. Găini, pui și rațe, ia tot ce găsește. Hoața cea șireată știți cum se numește?

Lacomă, gălăgioasă, ciripește lângă casă!

Cu coamă și trup vărgat, pare un călut ciudat. Cine este, l-ați aflat?

Mic și negru, muncitor, poartă sarcini mari în spate. Cine este oare?

Are coarne și dă lapte, muge tare dimineața. O găsești la țară-n grajd.

Nechezând aleargă-n vânt, cu copite bate-n pământ.

Scurmă-n ogradă prin gunoaie, caută viermi și semințe. Cotcodăcește de bucurie când face un ou.

Mică, cenușie, ciripește vesel pe acoperiș. Nu pleacă din sat nici iarna.

E regele junglei, are coamă bogată și rage puternic.

Lung și fără picioare, se târăște pe pământ și sâsâie.

Are gât lung și pete pe corp, mănâncă frunze din copaci înalți.

E mare și gri, are trompă lungă și urechi mari.

Bate toba-n lemn uscat, ciocănește neîncetat.

Crocodilul mic din apă, verde ca o frunzuliță, sare după musculițe.

Verde, roșu! Cine-mi ești? Lung, subțire, gras ori dulce, iute, poți să mi-l ghicești?

Sus pe coama munților, munților, cărunților, stă voinicul cel țepos, veșnic verde și frumos.

Buni sunt copți, fierți și prăjiți și-s aproape nelipsiți când dorim o garnitură lângă oricare friptură.

Prin pădure sau grădină, între fructe e regină, roșie și pistruiată, cu aromă delicată.

Dacă-mi dai jos pielea eu nu o să plâng, dar tu s-ar putea. Cine sunt?

Mingiuțe roșioare, strălucesc frumos la soare cu codițele perechi, să le pui după urechi.

În grădina lui Pandele e un pom plin de mărgele. La culoare-s roșii toate, cu codițe-mperecheate.

Frunze n-are, nu-i nici floare. În păduri și pe ogor, prin grădini și-n deal la vie, stă mereu într-un picior.

Care floare parcă-i soare?

Cât este ziua de mare, se tot uită după soare.

Clopoțel mititel, cine sună lin din el? Nimeni! Nimeni! Numai vântul, clătinându-l, legănându-l. Dă de veste-n toată țara că sosește primăvara.

Clopoțel mititel, scoate capul din zăpadă, primăvară să o vadă.

Voinicel cu haina albă, iese primul din zăpadă.

Eu alung iarna din țară, și-aduc dulcea primăvară. Sunt micuț și frumușel și mă cheamă…

Rotunjoare, colorate, în cămară sunt păstrate. Și cu ele curățate, faci plăcinte minunate.

Nas la omul de zăpadă, iepurele vrea să-l roadă.

Roșcat, lung și mustăcios, mai subțire ori mai gros, dulce, vitaminizat, rege-i peste zarzavat.

Ban de aur la-nceput, glob de puf când e trecut, suflă-n el să îl destrami și-ai să afli mai mulți bani.

Mică, mov, ovală, dulce-acrișoară, pentru gem e foarte bună. Sigur știți, este o…

Soarele când îl zărește, pe dată se înroșește. O culegem vara toată, tare-i bună în salată!

Multe bobițe are, foarte dulci și acrișoare. Must și vin din el se fac, cui îi dai, zău că îi plac!

Cu bobițe aurii, cu bobițe rubinii, tare-s buni și aromați și-n must dulce transformați.

Ce e verde și nu mișcă, dar dac-o atingi te pișcă?

Ce buruiană când o atingi îți face numai bășici?

Am șaptezeci de haine, toate șifonate. Cine sunt?

Sunt biluțe vișioare, strălucesc frumos la soare cu codițele perechi-să le pui după urechi.

Galbenă și parfumată, crește vara în livadă. Răcoroasă și gustoasă, toți copiii o adoră.

Verde pe dinafară, roșu pe dinăuntru, cu semințe negre.

Galben ca aurul, acid și parfumat, în ceai e minunat.

Portocaliu și rotund, plin de vitamine, se curăță ușor.

Galben și curbat, maimuțele îl adoră.

Mic și roșu, crește pe tufă, face gem delicios.

Măr frumos și aurit, chiar din cer a răsărit. Ziua întreagă strălucește și pământul încălzește.

Apar noaptea, fără să fie chemate, dispar dimineața, fără să fie furate.

Cad din nori mărgele, lacrimi mari și grele. Pământul le primește, căci se răcorește.

Cine vine din văzduh și stropește pe pământ grâul-ca să crească mult?

Fără trup prin lume trece, stol de frunze îl petrece. Cum pornește la plimbare, pomii i se-nclină-n cale.

Șapte culori alăturate-minunate toate. Ca un brâu vrăjit peste cer s-a ivit.

Am un brâu frumos, vărgat, peste mare aruncat. Numai după ploaie apare și-i țesut din stropi de soare.

O scânteie mare printre nori răsare. Zarea luminează, ne înfricoșează.

Sunt alb și luminos, adesea zgomotos. Tai cerul în două, după mine plouă.

Pe deasupra se arată munți de vată scărmânată!

Parc-ar fi niște petale, ori steluțe ce dansează. Norii le presară iarna și pe gene ți le-așază.

Laptele gerului sub streașina cerului.

Tot cu vârfu-n jos-crește, mereu crește. Soarele-l dă jos. Geru-l ocrotește!

Dacă îmi dai cărbuni, cresc. Dacă îmi dai apă, mor. Cine sunt?

Frunza-ngălbenește, vremea se răcește, vacanța s-a sfârșit, cine a venit?

A venit baba din munți, peste râuri făcând punți. Și a prins, făcând povești, flori de gheață la ferești.

Zăpada s-a topit, ghiocelul a răsărit, pomul a înmugurit. Ce anotimp a sosit?

Este cald și veselie, a-nceput vacanța mare. E plăcut să stai la soare, dar, ce anotimp e oare?

Ce-i format din apă, dar dispare dacă-l pui în apă?

Ce crește invers (cu capul în jos)?

A lăsat-o Dumnezeu, ca s-o bei și tu și eu.

Dis-de-dimineață-n zori vărsa lacrimi peste flori. Soarele s-a ridicat și pe loc el le-a uscat.

Noaptea vine fără să fie chemată, dimineața pleacă fără să fie gonită.

Rotund și galben, pe cer urcă dimineața și coboară seara.

Alb și rece, cade din cer iarna și acoperă tot pământul.

Harnic, mic și subțirel, trage ața după el.

La porunca mamei mele se aprind la el trei stele. Apoi cât ai zice pește, fierbe, coace și prăjește.

Sunt rotundă sau pătrată, ascuț creionul îndată.

Ce dihanie ciudată, cu gât lung și gura mare, a-nghițit așa deodată, tot ce-i pulbere-n covoare?

Când e plin zboară, când e gol coboară!

Ce-i plin de găuri și totuși ține apa?

Nu sunt carte, dar am foi pregătite pentru voi. Cu linii sau pătrățele-să puteți scrie pe ele.

Mereu timpul îl măsoară și iute ca vântul zboară. Dimineața ne trezește, către școală ne zorește.

N-are mâini, dar totuși bate. Bate-ntruna zi și noapte.

Are limba de cărbune, pe hârtie multe spune.

Cine urme albe lasă pe tabla neagră din clasă?

Tortul, untul, fripturica, le-a vârât în el mămica. Pare un dulap vopsit. Înăuntru-i ger cumplit.

Cine urme negre lasă pe tabla albă din clasă?

Are roți, dar nu-i căruță. Are uși, dar nu-i căsuță.

Bate-mă, aruncă-mă, eu sar fără supărare. Cine oi fi oare?

Patru picioare are, dar să le miște nu e în stare.

Ce are picioare și nu poate umbla?

Avem o cutie-n care punem rufele murdare. Doar butonul învârtești, peste-o oră le găsești curate și parfumate.

De mă scapi, sigur mă sparg. De-mi zâmbești, îți zâmbesc înapoi.

Și un an de mă privești, tot pe tine te zărești.

De te uiți la mine, te vezi doar pe tine.

Ce obiect se udă în timp ce te usucă?

N-are roți, n-are picioare, mă duce iute la vale.

Cine se află în orice casă și stă cu oaspeții la masă?

Felinar cu trei culori-i-ajută pe trecători.

Nu-i pasăre și totuși zboară dacă-l ții bine de sfoară.

Când e-afară, e și-n casă, ocrotește ca un zid, dar o-nchid și o deschid și să văd prin ea mă lasă.

Cinci pitici, cinci voinici… Cât îi vezi de mititei, faci cu ei tot ce vrei.

În mănușă sau ciorap câte degete încap?

În mici tuburi se găsește, dinții bine îi albește!

Eu și periuța îți spălăm gurița și cu asta basta. Mi se spune…

Eu sunt subțirică, dar tare voinică. Frec dinții cu putere ca să fie sănătoși, albi și luminoși!

Dacă-l uzi, el face spumă și-ți alunecă din mână!

Două mici ferestre, mereu deschise. Prin ele vezi tot ce e în jur.

Am treizeci și doi de frați, toți în alb îmbrăcați.

Țevi, conducte instalează, în perete le fixează. Iar în urmă el ne lasă apa și căldura-n casă.

Cin-te ascultă și-ți prescrie cum să iei o doctorie?

Cine îți câștigă banul mânuind atent volanul?

Cu arome îmbietoare, pâinea rumenă apare din cuptorul dogorit. Cine-o scoate mulțumit?

Ciorbe, supe, sarmale, sosuri calde, chifteluțe, pregătește iscusit, că e meșter la gătit.

Dimineața îți zâmbește, când la grădiniță vii. Pentru școală pregătește grupa-ntreagă de copii…

Tunde cu îndemânare și îți face și cărare-o frizură să-ți stea bine!

Când te doare un dinte, la el mergi repede. Stă pe scaun și te-ajută.

Construiește case mari, pune cărămizi pe rând.

Zboară printre nori cu avionul, duce călătorii peste mări.

Mama sau bunica-l face, îl frământă și îl coace cu stafide, nuci sau mac. Ați ghicit! E…

Ce-i mai dulce și mai dulce și prin bâzâit se-aduce?

Care turtă afânată este zilnic cumpărată? Se găsește-n orice casă și-o servim felii la masă!

Roată rotită, de om muncită și de lume înghițită.

Să vă spun o ghicitoare despre ceva de mâncare: crude sau puse la fiert, se consumă ca desert.

Alb și dulce, se topește în gură, îl bei cu ceaiul.

Alb și rece, cremos și dulce, vara toți copiii îl adoră.

Nu e tren, nu e mașină, dar aleargă tot pe șine și te duce, când îl iei, tot orașul dacă vrei.

Are roți, dar nu-i mașină, aleargă fără benzină și te duce de-a călare.

Care casă zburătoare se ridică pân-la soare?

Un vultur voinic, de fier, poartă oamenii prin cer!

Șir de camere pe roate, fuge pe șine cât poate!

Care casă plutitoare peste mări e călătoare?

Mergi cu ea, dar roți nu are. Nu e tren, dar șine are. Iarna bucurii aduce, sus o urci, și-n jos te duce…

Are două roți și motor, merge repede pe drum.

Mama lui Andrei are trei copii: Alexandru, Mihai și…?

Ne iubește, ne răsfață, zi de zi ne dă povață. Desigur, v-ați dat seama, nu e alta decât…

Seara la culcare, îmi spune povești. E bătrână tare, cred că o ghicești…

Sunt cu tine tot mereu și te-ajută când ți-e greu.

Ce trebuie să fie spart înainte de a putea fi folosit?

Ce se udă în timp ce usucă?

Ce nu poate vorbi, dar îți răspunde când îi vorbești?

Ce se micșorează pe măsură ce este folosit?

Mama Laurei are trei fiice. Una e Ana, alta Sara. Cum o cheamă pe a treia?

De ce a trecut găina strada?

Ce face un crocodil când vede o fată frumoasă?

Ce face pisica când plouă?

Cum se numește cel mai leneș animal din lume?

De ce nu pot juca furnicile fotbal?

Ce-i spune un ochi celuilalt?

Cum se cheamă ursul fără urechi?

De ce nu poți trimite o scrisoare în spațiu?

Ce face un elefant când stă pe un picior?

Unde înveți ABC și numeri până la zece?

Cine te învață să citești și să scrii frumos?

Pe ea scrie învățătorul, o șterg cu buretele. Ce e?

Pătrățel sau liniat, copiii scriu în el cu drag.

Suntem de toate culorile, desenăm flori și case. Cine suntem?

Ai cărți, caiete, penare. Mergi acolo pe la opt. Ce e?

Are foi multe-multe, povești frumoase-n ea. O deschizi, o citești.

Sună tare dimineața și la pauză iară sună.

Stau pe creangă și cânt frumos, am pene colorate și cioc ascuțit.

Port carapace grea în spate, mă mișc foarte încet.

Sunt roz, stau în apă pe un picior și am gât lung.

Am blană neagră și albă, semăn cu un urs, trăiesc în China.

Sunt mică și luminoasă, zbor noaptea prin grădini.

Am aripi dar nu zbor, trăiesc la Polul Sud pe gheață.

Am două cocoașe în spate și trăiesc în deșert.

Port armură din solzi și arunc foc din gură. Dar nu exist cu adevărat.

Am dungi negre și portocalii, sunt mare și trăiesc în junglă.

Fac miere din nectar, am un ac la spate.

Sunt mic, am mustăți lungi și mănânc brânză.

Am picioare lungi, gât lung și mănânc frunze de acacia.

Roșie pe dinafară, verde pe dinăuntru, cu semințe mici.

Ce legumă te face să plângi?

Portocaliu pe dinafară, portocaliu pe dinăuntru, foarte sănătos.

Mic, roșu și iute, se pune în mâncare.

Verde pe dinafară, alb pe dinăuntru, se pune în salată.

Ce deschizi mai întâi: frigiderul, borcane sau o sticlă?

Am frunze dar nu sunt copac, am copertă dar nu sunt casă.

Am dinți dar nu mușc niciodată.

Cine are barbă dar nu e bărbat?

Sunt făcută din apă dar dacă mă pui în apă, dispar.

Am picioare dar nu merg niciodată.

Ce te urmărește peste tot dar nu te poate ajunge?

Maria a aruncat mingea cât a putut de tare și ea revenit, fără ca nimic sau nimeni să o atingă. Cum este posibil?

Trei bărbați sar în apă, dar numai doi ies cu părul ud. De ce?

Dar pantoful cel de aur Cui i-a fost tocmai pe seamă?

Ce i-a spus ochiul stâng celui drept?

Ce poți ține în mâna stângă, dar nu în cea dreaptă?

Ce cuvânt este scris greșit în dicționar?

De ce poți muri, Fără să-ți dai sufletul?

Câte banane poți mânca pe stomacul gol?

Este posibil ca un om să nu doarmă 10 zile la rând?

Mai mulți iepuri au dat o petrecere. Ce fel de muzică crezi că ascultau?

Într-un basm cu „a fost odată“ Știți voi cine a purtat Cizmulițe, ca să-i poată Fi cuvântul ascultat?

Ce îi spune un perete altui perete?

Câte animale a luat Moise pe arca lui Noe?

Ce este alb-negru și roșie peste tot?

De ce cartea de matematică este așa de tristă?

De ce nu pot dinozaurii să bată din palme?

De ce s-a dus laptop-ul la doctor?

Ce fel de pietre nu sunt în mare?

Ce nu poate fi mâncat la micul dejun?

Mic, gri, seamănă cu elefantul. Cine este?

Dar ce basm frumos s- a scris Chiar aici, la noi să-l știe Copiii de șapte ani: E-o... punguță și-i cu bani!

Dar știți voi oare-o fetiță Ce roșie avea o scufiță?

Ce se întâmplă cu o minge albastră dacă o arunci în Marea Roșie?

Care este cel mai rapid mod de a-ți dubla banii?

Care sunt lunile care au 28 de zile?

Sunt făcut din apă, dar nu sunt lichid. Mă folosești ca să îți ții băuturile reci, mai ales vara. Când stau într-un loc cald, încep să dispar încet. Ce sunt eu?

Ce trebuie spart înainte de a-l putea folosi?

Ce este albă, dar miroase a vopsea albastră?

Ghici în ce lună se doarme cel mai puțin?

Care gospodină Strânge pentru cină Zahăr din grădină?

Ghicitoarea știu că-ți place. Ce-i ca un burduf de ace? Ca un pepene cu țepi? Ia gândește-te! Pricepi? Și răspunde-n doi, trei timpi, Cine are mii de ghimpi?

Trece pașa pe ulițe Cu trei mii de sulițe.

Ce iese din tulpini În cojoc de spini?

Merge Pașa pe ulițe, Cu trei mii de sulițe.

Merge moșul pe cărare, Cu mii de ace în spinare.

Din grădina lui Mihai, A ieșit un ghem de scai.

Duce în spinare O pădure mare.

Ce animal păcătuiește ca omul să-l ia în brațe?

Vine moș șăpoi holbat, Cu coarnele spre sat.

Trece badea mânios, Cu cojocu-ntors pe dos.

Nu-i pasăre, dar pe copaci șade, Nu-i vacă, dar paște iarbă verde, Nu-i pește, dar în baltă înoată, Nu-i lăutar, dar cântă noaptea.

Sunt prin apă de aflat Dar trăiesc și pe uscat, De mă cauți însă bine Sunt în casă și la tine.

Pe-o cărare pietruită, Trece baba ghemuită.

Născută-n apă - pește nu e, Sare pe pământ - nici iepure nu e.

Poartă-n spate o cetate Şi din ea doar capu-l scoate!

Patru fug, Două atârnă.

Pe drum merge și grăbește, Unde încet, unde mai iute; Urechi patru și ochi patru Iar unghii douăzeci și patru.

În aer ramurile-și are Acest trofeu de vânătoare.

Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop Dă poc, poc, din loc în loc.

Boier cu haine scumpe, Face judecata-n curte.

La cap pieptene, La mijloc pepene, La coadă secere, Picioare rășchitoare.

Rege nu-i, Coroană poartă, N-are ceas, Dar ora știe.

Are-o coadă înfoiată, Cât e vară – Cucurigu! Cucurigu – când dă frigu’! Cine-i frate, dumnealui? Cum îl cheamă? Poți să-mi spui?

Am un dorobanț, Ferecat în lanț.

Când mi-e foame, latru tare, Sunt prieten cu fiecare, Am coadă și patru lăbuțe, Și alerg după mingiuțe.

Latră și e credincios, cu pisica-i dușmănos.

Prieteni de casă, Umblă sus pe masă, Rău se mai sfădesc Când se întâlnesc.

Este mare, greu la pas, Și-are-o trompă-n loc de nas.

Are trompă, e uriaș și iubește băile de noroi.

Cine zboară printre flori În zig-zag de atâtea ori? Uite-aicea pe o floare Două aripi gălbioare.

O păpușă gogonată Stă pe gheață înfășată!

De aici până la munte, Tot zale mărunte.

Trec grăbite pe cărare, Patru sute de picioare.

La cap țap, La mijloc viespe, Iar la coadă seceră.

Mitică, mărunțică, De nimenea nu are frică.

N-a pierdut nimic, Dar tot caută-n pământ.

Am un pui de drac, Cu doi dinți de greblă-n cap.

E urecheat și mare fricos, Dar și foarte norocos. Norocos cu așa picioare. Când primejdia e mare.

Stau pe-al ierbilor covor, Speriați de umbra lor. De-i pericol, țuști, spre zare, Ca o umbră zburătoare.

La deal repede și făr' ocol, Iar la vale rostogol.

Stă sub tufă, Nici nu suflă.

Cimilitură prin tufiș, șuști în iarbă-n aluniș.

Patru-nfipte, Opt spetite, Două ciulite.

Noaptea ochii îi sticlesc, iar noaptea cu urletul lor te îngrozesc.

Noaptea ochii îi sticlește Și când urlă te-ngrozește.

În pădure el trăiește, dar la oi se tot gândește.

Voinicel cu cornișoare Duce-o casă în spinare.

Pe-o cărare, Merge-o arătare. Șa are, cal nu-i, Coarne are, bou nu-i.

Vine neica pe cărare, Cu căsuța în spinare.

Nu e bou, dar coarne are, Duce-o casă în spinare.

Este un dobitoc, Cu multă-ncăpățânare, Urechi lungi, Dar minte n-are.

Ciugurele, mugurele, Merg pe drum înșirățele.

Am o casă văruită, Dar nu-i de om zidită.

Ce nu stă în cui, Chiar de vrei să-l pui?

Am o casă văruită, Nicăieri nu-i găurită.

Nu e mare, însă totuși Capăt n-are.

Toată viața, cât trăiește, Nu pricepe ce vorbește.

Soldat oțelit, În oase gătit.

Șade domnul pe un banc Numa-n cizme și în frac!

Cine doarme în căsuță, Sau în pat sau în cotruță, Albă, neagră, pestricioară, Sfârâind din mustăcioară, Și, când vede-un șoricel, șup îl prinde, sprintenel.

Nu e furcă, nu e fus Și totuși pe tors s-a pus.

Șede baba lângă foc, Îmbrăcată în cojoc.

Blăniță pufoasă, Se plimbă prin casă.

Cine îndrăgește focul Și-și spală mereu cojocul, Toarce-ntruna, cu mult spor, Fără furcă și fuior?

Când vede-un șoricel, Hopa-țupa după el. Și îl prinde sprintenel.

Cine geme nebolind Și caută nepierzând?

Boier cu sapa-n bot, Cată peste tot.

A gemut, nu l-a durut, Caută ce n-a pierdut.

Vara-n glod, Iarna-n pod.

Unul ară, doi se miară, Patru-mping și-un coțofling.

Cine umblă toată ziua supărat Și ară pământu-n lung și-n lat?

Mic, mititel, șese pânza sprintenel.

Stă într-un ungher, tăcut, Fiindcă pânza și-a țesut.

Șese pânze alese, Din care nimica nu poți coase.

Cine nu-și ascute foar- fecele niciodată?

Mustăcios cu pas greoi Merge-ntruna înapoi.

E negru cât trăiește, După moarte se roșește.

Vaporaș cu gât și coadă, Fuge iute prin ogradă.

Nu e cerb, dar ți se pare, Când îl vezi din depărtare!

Nu-i pisică, nici motan. E dungat și roșcovan.

Umblă nenea furios, Mormăind în sus și-n jos.

Vine moșul pe cărare, Cu cojocul în spinare.

Vara umblă după miere, iarna doarme ca să prindă putere.

Tuș, ghiduș, coadă roșcată Peste cetini aruncată.

Pare-albină, dar nu prea, Fiindcă-i leneșă și rea! Cine este ea?

Saltă, saltă și iar saltă, Dar nu face-un pas vreodată.

Merge iarna prin poiană Și-i gătită ca și-o doamnă.

Roșcovana cea isteață Umblă pe la cotineață.

Blană roșcată, frumoasă, Coada-i lungă și stufoasă, Vine noaptea prin grădini, Fură rațe și găini.

Hoață e și e șireată; Dar e vai de capul ei, Când dă peste Grivei.

E roșcată și codată, Umblă noaptea prin poiată, Și la noi, și la vecini, Ca să cumpere găini.

Cumătrița e șireată, Vine-adesea prin vecini, Ca să cumpere găini.

Iese dracul din coteț, Și nu-l prinzi cu nici un preț.

Are-o coadă înfoiată, Hoață este și șireată Dar e vai de coada ei Când dă peste ea Grivei.

Are dungi de pijama, calul savanei este ea.

Nuielușă unsă Sub frunziș ascunsă.

Curelușă unsă, Pe sub pământ ascunsă.

Resteu rece, Marea trece.

Are solzi, dar nu e peşte Şi când merge, se târăşte!

Micuț, cu mustăți, roz la nas și tare harnic. Îi plac brânza și labirinturile.

Curelușă verde Prin iarbă se pierde.

Cimilitură, laură, șuști în gaură.

Cenușiu e și pitic, Și se teme de pisic.

Are coarne și bărbuță, E prieten c-o căpriță.

Barbă are, popă nu-i, Coarne are, taur nu-i.

Am un copac cu patru crengi: Una înverzește, Una rodește, Una vestejește Și una usucă.

Albă plapumă și moale S-a întins pe deal, pe vale Iar când vine primăvara Se topește plăpumioara.

Buna lele a venit Și în alb ne-a învelit.

Am barbă și sac în spate, vin în prag de sărbătoare ca să fac copiii fericiți. Cine sunt?

A venit la noi un moș, În strai alb, cu nasul roș.

Stă în curte neclintit, pe cel mai mare ger, dar nu simte frig deloc. Cine este?

Stă afară lângă pom Pare om, dar nu e om Iar când soarele apare Dintr-odată el dispare. Ce este?

Cu sprâncene De poiene, Cu codițe De mlădițe Și cu flori la cingătoare A sosit în toată țara. Cine oare?

Zăpada se topește, soarele zâmbește, florile răsar, iar păsările se întorc acasă. Ce anotimp a sosit?

Pajiștile se trezesc la viață, copacii înfloresc, aerul e proaspăt și cald. Ce anotimp este?

Peste case numai ploaie, pleacă păsări călătoare. Frunze-ngălbenite, droaie, Care-i anotimpul, oare?

Frunza galbenă dansează, Pe alei se tot așază. Pomii parcă-s pictori mari, Îmbrăcați în mii de zări. Ce anotimp este?

Soarele-i mai somnoros, Aerul mai răcoros. Ploi mărunte cad încet, Cine a venit?

Frunza cade, vântul bate, Și pe ram nu-s fructe coapte. Ziua-i mică, ploaia vine. Ce anotimp o fi, ghicește bine!

Soare sus, vacanță mare, Înghețată și culoare, Ne jucăm de dimineață, Până noaptea ne răsfață! Ce anotimp sunt eu?

Ce pierzi câte-odată Și totuși e cu tine?

Ce pierzi câteodată, dar totuși e mereu cu tine?

Ce e mic la vedere Dar mare la încăpere?

Cinci pitici ai la o mână. Cât îi vezi de mititei, faci cu ei tot ce vrei. Scrii, joci mingea, împletești, sau palate construiești.

Sunt alb și sunt folosit pentru tăiere. Când sunt rănit, oamenii de obicei mă repară sau mă îndepărtează. Sunt și la oameni și la animale. Ce sunt eu?

Am o fântânică - Șade cu mine cumințică, Și-nghite pâinică.

Una spune, Doi privesc Și două ascultă.

Unul spune, Doi privesc Și doi ascultă

Care e cea mai limpede apă din lume?

Dunăre fără pulbere, Și apă fără nisip.

Stă mereu în apă, Dar nu putrezește.

Ce-i mai rău și ce-i mai bun, Pentru omul cel nebun?

Am o vacă-ntr-o luncă, Stă-ntre lupi și n-o mănâncă.

Sunt două, mângâi pielea cu mine și îți permit să te simți cald sau rece. Ce sunt?

Furculiță cu cinci dinți, Căpătată din părinți.

Am o grebluță, Cu cinci dințișori, Pe zi îmi trebuie, De o mie de ori.

Butucel de piele, Cu două bolticele.

S-a pus munte între frați Și nu-i lasă să se vadă.

Sunt doi frați gemeni, Unul pe altul nu se pot vedea.

Un' te duci, ei sunt cu tine, Tu nu-i vezi, dar ei văd bine, Dorm și ei când tu te culci, Iar în zori la apă-i duci.

Am doi luceferi, Privesc lumea prin ei.

Am două pietre nestemate, Încotro le arunc, Acolo se duc.

Două boabe de poamă, Tot câmpul aleargă.

Sunt în față și mă folosești ca să vezi, cu ajutorul meu, lumina ajunge-n ochi. Ce sunt?

Hopa, hop ele te duc, Hopa, hop, ele te-aduc.

Te ajut să respiri, fără mine nu ai oxigen. Ce sunt?

Îți dau energie pentru întreaga zi, îmi aduci vitamine și minerale din mâncare. Cine sunt eu?

Mă folosești când vrei să auzi un sunet, dar trebuie să ai grijă să nu intri cu obiecte în mine. Ce sunt?

Rotunjori și bucălați, Am doi frați, Mereu legați, Unul pe-altul cățărați. Sunt – ia uită-te la ei – mititei,doi colăcei, numai buni să-i pui la copt! ... Cine să fie?

Când vorbești, ea zboară, Nici că se mai întoarnă.

De-l dai, nu mai ai, Dar nici mai sărac nu ești.

S-a făcut de când e lumea Și va fi cât va fi lumea.

Merge de la sat la oraș, Și nu face nici un pas.

De s-ar ridica-n picioare, Ar ajunge pân' la soare.

Hai la deal și hai la vale, El îi face omului cale.

Dacă s-ar ridica-n picioare Ar ajunge pân' la soare.

Ce urcă, o ia la stânga, la dreapta, coboară, dar nu se mișcă niciodată?

Ce nu poți urca-n pod?

Dacă iei - crește, Dacă pui - scade.

Ce se face tot mai mare, pe măsură ce iei din ea?

El intră în toate, Și rămâne după moarte.

Ce lucru este în toate Și fără el nu se poate?

Ce este folosit de alții, deși îți aparține?

Unde poți găsi străzi, magazine, orașe, drumuri, dar nu și oameni?

Ce-i mai dulce și mai dulce, Și nu poate să se-mbuce, Dar din el gustă tot omul, Și argatul ca și domnul.

Ce e dulce și mai dulce, Și pe taler nu se taie?

Dulce, dulce Și mai dulce, Să-l alungi Și nu se duce.

Cine vine Să te-aline, Să-ți închidă binișor Seara câte-un ochișor?

Se strecoară nici nu-l vezi, Dacă stai și nu lucrezi, Iar când știi să-l folosești, El îți dă tot ce poftești.

Trece nevăzut, Repede, de necrezut, Umblă, nu fuge, nu sare, Rostu-i pe lume e mare.

Ce fuge fără picioare?

Te urmăresc tot timpul, dar nu mă poți atinge sau prinde. Ce sunt eu?

Doar crește, niciodată nu descrește. Ce e?

De ești vesel, plin de viață, Îți înflorește pe față.

Sunt făcut din lapte, dar nu sunt lapte. Am multe găuri, dar țin lichide în mine. Șoarecii mă adoră, dar și oamenii. Ce sunt eu?

Fără de oase sunt născut, Din carne și piele sunt făcut, Cap am, dar n-am picioare. Când cald, când rece, O lume întreagă cu mine petrece.

Ce îngheață vara Mai iute decât iarna?

Ce-i mai dulce pentru gură Și-i strâns cu alergătură?

Turtă peste turtă, Iar la mijloc urdă.

Foaie peste foaie, La mijloc brânză de oaie.

Sunt făcută din boabe care cresc pe câmp, sunt măcinată și transformată în praf alb, apoi amestecată cu apă și coaptă la cuptor. Ce sunt eu?

Apa mă naște, Soarele mă crește, Când pe mama o-ntâlnesc, Îndată mă topesc.

Sunt dulce și colorată, mă topesc repede, dar copiii mă adoră, mai ales vara când e cald afară. Ce sunt eu?

Sunt rece, dulce, un deliciu, Vara sunt un mare viciu. Cu arome delicioase Îți aduc clipe gustoase. Ce sunt eu?

Sunt mică, rece, colorată, Pe băț stau nemișcată. Toți copiii mă iubesc Și eu la soare mă topesc.

Cu șorțul alb îmbrăcat, Coace pâine neîncetat. Cu făină și cu drojdie, face bunătăți o mie. Cine este el?

Ciorbe, supe, sărmăluțe Sosuri calde, chifteluțe Pregătește iscusit Că e meșter la gătit.

Te ascultă, te consultă Și-apoi pe-un bilețel Îți prescrie-un siropel Să te faci bine cu el.

Cu foarfeca în mână, îți oferă o altă înfățișare. Îți taie părul, îl aranjează și cu zâmbetul te încurajează.

În mașină stă de pază, Drumurile le veghează. Cu fluierul său vestit, Și cu brațul ridicat, Traficul e dirijat.

La tablă stă și explică, Note și lecții ne aplică. Ne învață a citi, a scrie, Să fim deștepți pe veșnicie.

Ne-nvață lucruri multe, Cine știe s-o asculte.

Cine îți câștigă banul manevrând cu grijă volanul?

N-are culoare, N-are miros; Dar la toți E de folos.

Lungă și lată, Nu stă niciodată.

Dumbră, Sumbră, Fără umbră.

Dacă n-ai fi, lumea ar pieri, Dacă multă ești, lumea prăpădești.

Dumbravă sumbră, Fără umbră.

Ce nu ia foc?

Îmi schimb forma, dar nu dispar niciodată. Pot fi solid, lichid sau gazos și mă găsesc peste tot. Ce sunt eu?

Dacă n-ar fi, lumea ar pieri, dacă este prea multă, lumea se prăpădește. Ce este?

Mă găsești în nori, în lac și în ceai. Nu am gust, nici culoare, dar fără mine nu poți sta. Ce sunt?

Curge, dar nu are picioare. Se prelinge, dar nu cade. Te răcorește și te spală. Ce este?

Nu are formă, dar ia orice formă. Poate fi picătură, val sau nor. Ce este?

Când mă îngheți, devin tare. Când mă încălzești, dispar.

Fără mine, plantele se usucă, animalele suferă, iar tu n-ai cu ce te spăla. Cine sunt eu?

Mă stropești vara ca să te răcorești, mă fierbi iarna ca să te încălzești. Ce sunt eu?

Pot fi fierbinte, dar pot fi și rece. Pot să mă mișc repede, dar și să stau nemișcată. Pot fi puternică, dar și ușoară. Ce sunt eu?

Sunt mereu în tine și uneori pe tine. Dacă sunt de jur împrejurul tău, uneori te pot ucide. Ce sunt eu?

Fără ea nimic nu crește, Mugurul nu înflorește, Și pământul, să vezi, crapă, Dacă lipsă e de…!

Coboară ușor din cer, Totul pare un mister. Ascunde case și drum, Se topește ca un fum.

Ce intră în sat Și câinii nu bat?

Am un pom mare: Noaptea înflorește, Iar ziua pălește.

Șapte fete, șapte bete; La izvor le spălară, Și de nor le atârnară.

Ploaia a trecut, Iar neica a apărut.

Eșarfă colorată, Peste lume aruncată.

Lanț fermecat, Peste casă aruncat.

Șervețel învărgat Peste mare aruncat.

Șervețel învărgat Peste țară aruncat.

Am un brâu vărgat În cer spânzurat.

După ploaie apare-n zare, 7 culori strălucitoare. Arc frumos pe cer pictat, Natura chiar ea l-a desenat.

Când poți duce apă în sită?

Cinel, cinel, Aude fără urechi, Vorbește fără gură, Răspunde pe orice limbă.

Nu-l întrebi, Dar îți răspunde, Cați în jur, Nu știi de unde.

Ce aude fără urechi, Vorbește fără gură Și răspunde în orice limbă?

Cine vorbește în toate limbile?

Ce crește când mănâncă, dar moare când bea?

Nu sunt în viață, dar pot crește. Nu am plămâni, dar am nevoie de aer. Nu sunt o plantă, dar am nevoie de apă. Ce sunt eu?

Nimeni nu le sperie, Dar ele tremură.

Vin din nori, dar nu plouă. Sunt mici, reci și nu dor. Dansează ușor în aer până se așază ușor.

De la mare pân-la munte Picură stele mărunte.

Cad din cer steluțe mici, Albe și strălucitoare, Se aștern peste tot, Fac covoare sclipitoare. Ce este?

La trup sunt ușor, Fără aripi zbor.

Ce iese din pod fără scară?

Am un caier lung, lung, lung Și n-am furcă să-l ajung.

Fiul s-a născut, tatăl încă nu.

Căciula mutului În fundul pământului.

E meșter mare, Poate zidi un podișor, Fără lemne și topor.

Fără cuie și topor, A zidit un podișor.

N-are dinți, Însă te mușcă.

Cine poate, Fără lemn și fără cuie, Peste râuri pod să suie?

Vine noaptea în grădină, Cu toiag de gheață-n mână.

Pe fereastră printre flori Și-n obraji lasă bujori.

În apă plutește, în foc se topește.

Vine-n grabă de la munte, De sub crestele cărunte, Printre pietre strălucește, Mii de cântece doinește.

Ce poate umple o cameră fără să ocupe spațiu?

Pe căsuța șindrilită, Șade-o mâță potcovită.

Bulgăre de aur cu coarne de taur.

Seceră argintată, pe cer aruncată.

Soarele chiar de-i soare, Și el o soră are. Cine-i?

Potcoava calului, În vârful dealului.

Luminoasă și ochioasă Straja nopții și crăiasă.

Ziua doarme, noaptea vine, Strălucește lin pe tine. Nu e soare, dar dă lumină, Cine e pe cer regină?

Parcă-i sanie argintie, dar nu coboară pe derdeluș. Pe cer noaptea strălucește Și se vede doar iarna la apus. Ce este?

Cin' se zbate zi și noapte, De stânci veșnic se izbește Și deloc nu obosește?

Dansează-n aer, cade lin, Pe acoperiș și pe cămin. E albă, rece și ușoară, Cine vine iarna-afară?

Am o găină cu două aripi Una-i albă, alta-i neagră Cu cea neagră ea adună Cu cea albă ea împrăștie.

Sus pe cer se-arată, Munți de vată scărmănată.

Un fuior alb și pufos, Când mai sus și când mai jos, Pe albastrul cer plutește Ploaie, zăpadă vestește.

Toată iarna mă ascund în pământ, primăvara apar și mă înalț cu avânt. Ce sunt eu?

Cad din cer în pas grăbit, Picături ce au sosit. Spală frunze, drum și floare, Cine vine dintr-o zare?

Ce coboară, dar nu urcă niciodată?

Brâuleț, brâușor, Printre ierburi lucitor.

Când e cald - se îmbracă, Când e frig, se dezbracă.

Eu la toți le dau mâncare, Iar ei mă calcă în picioare.

Îl călcăm cu toți în picioare, Dar pe el nici că-l doare.

Mă taie – nu cârtesc, Mă fărâmă – nu scrâșnesc, Și pe toți cu bine-i răsplătesc.

Ia gândește-te și spune Cine-i mai bogat în lume?

Sunt rotund, dar nu sunt o minge. Am straturi, dar nu sunt un tort. Oamenii, plantele și animalele trăiesc pe mine. Ziua și noaptea mă învârt fără oprire. Ce sunt eu?

El ne dă la toți mâncare și noi îl călcăm în picioare.

O fată tânără trece-n zori, Și-și varsă lacrimile peste flori. Luna le-a văzut Și nu le-a ridicat, Soarele îndată le-a uscat.

Noaptea vine pe furiș Stă pe frunză și pe floare, Strălucește-n zori de soare. Ce este?

Călător ce merge-agale Numai pe unde e vale!

E alergător de frunte, Vine-n goană de pe munte, Cade, se rostogolește, Dar în Dunăre se-oprește.

Sus copaie, Jos copaie, La mijloc carne de oaie?

Chiar de-i sus și e departe, Din ce are, ne împarte.

Bulgăre de aur, Joacă-n piele de taur.

Sunt galben și rotund, pe cer stau mai mereu, Ziua dau lumină, noaptea nu-s eu. Cine sunt?

Sunt fierbinte și strălucitor și domnesc pe cer în timpul zilei. Fără mine, nu ar exista plajă, bălăceală sau joacă în aer liber. Încălzesc pământul, ajut plantele să crească și îi fac pe oameni să poarte ochelari de soare. Cine sunt eu?

Peste munți, Peste mări, Numai ochi licăritori.

Merg eu, merge ea, Unde stau eu, hodinește ea.

Poți să fugi de ea, prea bine, Ea tot vine după tine. S-o prinzi e cu neputință, Căci nu e ființă.

Când soarele e-n amiază, Se scurtează; Când soarele asfințește, Se lungește.

Cine trece gârla Și nu face valuri?

Pe apă merge, Nu se stropește; Prin trestie trece, Și nu lărmuiește.

Ce șade în apă Și nu se udă?

Poți să fugi de ea Prea bine, Că tot vine După tine.

Merg eu, merge și ea; Unde stau eu, hodinește și ea.

Ce trece prin vamă Și nu se bagă-n seamă?

Urlă fără surlă, Umblă fără umbră.

Cine trece pe la poartă Și câinii la el nu latră?

Cine pe lume n-are culoare Și zboară peste hotare?

Trece pe la poartă, Câinii nu-l latră.

Șuieră în prag, Și geme în hogeag.

Are chip, dar simți că vine, Îți flutură hainele bine. Se joacă prin frunze, aleargă ușor, Cine e acest călător?

Sunt două surori pe lume, Neasemuite la nume: Una albă, minunată, Și-alta neagră-ntunecată. Se gonesc prin lumea lungă, Și nu pot să se ajungă.

Am două fete frumoase, Ca două crăiese; Una-i albă, colilie, Alta neagră, tuciurie.

Două fete ce port salbă, Una neagră ș-alta albă, Ne-ncetat se tot gonesc, Și în veci nu se-ntâlnesc.

Moale, albă și pufoasă, Peste câmp e haină groasă.

Albă ca și creta Moale ca lâna, Ușoară ca pana, Piere ca spuma.

Trăiesc pe cer, dar cad la pământ. Sunt rece și alb și nu scot niciun sunet. Ce sunt eu?

Cu cât este mai mare, cu atât vezi mai puțin.

Ce crește cu vârful în jos?

Suflețel nevinovat, Mai rău ca un tâlhar legat.

Este un pom frumos, Cu ramurile în jos. Rădăcina și-o ține Drept în sus, ca tine.

Todirel mititel Face lucru frumușel.

Cu capul strică, Cu coada drege.

Meșter fără pereche, Poartă ața în ureche.

Moșneag mititel, Îngrădește frumușel.

Cu ciocul urzește, Cu coada împletește.

Cine are o ureche Și cu ea n-aude?

Cine are urechi și n- aude?

Am un purceluș Tot râmă Și coada i se scurtează.

De mă umfli – zbor, Ca un fulg sunt de ușor.

Pe bătrâni îi sprijinesc, Pe călători întovărășesc, Pe cei răi îi pedepsesc.

Pe bătrâni îi sprijinește, Pe călători îi însoțește, Pe cei răi îi pedepsește.

Am foi, dar nu sunt copac, Mă ții în ghiozdan cu drag. Scrii în mine zi de zi, La școală mereu mă vei găsi.

Nu-i copac, dar frunze are, Nu-i cămașă, dar e cusută, Nu-i om, dar povestește.

Găină pestriță La popa pe poliță.

Câmpul alb, oile negre, Cin' le vede nu le crede, Cin' le paște le cunoaște.

O cetate luminată, Stă cu poarta descuiată, Dar în ea nu pot păși, Decât cei ce știu citi.

Eu am foi, dar nu-s copac, Gură n-am, dar nici nu tac, Știu să spun povestiri multe Cui ar vrea să mă asculte.

Ieri o aveau numai boierii, De ea săracii n-aveau parte; Azi o are toată lumea, Și la toți lumină-mparte.

Are foi și nu e pom, Te învață ca un om, Și cu cât o îndrăgești, Tot mai mult o folosești.

Cine ne dezvăluie povești Și nu poți să-i mulțumești?

Am litere și povești multe, Pe rafturi mă vezi prin toate colțurile. Cu mine înveți, visezi și zbori, Doar cu ochii, fără fiori.

Am o cloșcă: Noaptea strânge puii Și ziua-i risipește.

Mamă bună, Seara pe toți ne adună.

Sub pădure grămădită Șade lumea învelită Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită.

Zi și noapte stau de pază, N-am picioare și tot umblu, N-am nici mână și tot bat.

Merge, dar nu-i vietate N-are inimă, dar bate Stând pe loc înaintează Și arată ce marchează.

N-are mâini și totuși bate, Bate-ntruna, zi și noapte, Șade oriunde l-ai pune, De-l privești, timpul îți spune.

Nătăfleață mititel, Se ia lumea după el.

Merge, dar nu are picioare, Sună, dar nici surlă n-are.

Când merge - grăiește, Când stă - te-amăgește.

Se-nvârtește-n jur mătușa Și încuie bine ușa.

Cu mâinile o tragi, Din dinți strângi, Din picioare-mpingi.

Trupul îmi bagă în casă, Și capul afară-mi lasă.

Hoțul intră-n casă Și capul afară îl lasă.

Putinei rotund, Bagă păru-n fund

Am trup, dar n-am corp. Am gât, dar n-am cap, am mâneci, dar n-am mâini. Ce sunt eu?

Ce se pune pe masă, se taie, Se-mparte la fiecare, Dar nu se mănâncă?

Oamenii mă cumpără pentru mâncare, dar nu mă mănâncă niciodată. Foarte bine, pentru că nu sunt făcută să fiu mâncată. Ce sunt eu?

Nici în casă, Nici afară, Nici în cer, Nici pe pământ.

Nici în sus, nici în jos, Nici în casă, nici afară.

Sunt oarbă din născare și ei Cu toți îmi zic ochii casei.

Ochii casei mele, Oglindă de stele.

În pădure s-a născut, În pădure a crescut, Acasă când l-au adus, Să cânte l-au pus.

Șarpe lung de cauciuc Varsă apa unde-l duc!

Vână peste vână, Și la mijloc lână.

Nu e șoarece, nici orbete, Roade pete din caiete. Ar fi bine și frumos Să nu-i dăm nimic de ros.

Nu e mâncare, dar o mesteci, Nu o înghiți, dar o păstrezi. E dulce, moale și colorată, Uneori cu aromă parfumată. Ce este?

Am o vacă neagră Ce toată ziua bea la apă Și nu se mai satură.

Ce pică pe piatră Și nu se sparge; Și pică în apă Și se sparge?

Dacă mă arunci de pe cea mai înaltă clădire, voi supraviețui. Dar dacă mă arunci în apă, voi fi distrusă. Ce sunt eu?

Am un cățel de fier, El casa păzește, Dar nu hămăiește.

Nu mușcă, nu mârâie, dar el, unul, În casă nu-ți dă drumul.

Sunt cercel cu toartă, Dar nu femeia mă poartă.

Sunt paznic de credință, Nu-s nici suflet, nici ființă.

Am o babă burduhoasă, Face casa luminoasă.

Vrăbiuță încărcată Se grăbește la poiată. În jos coboară deșartă, În sus trece încărcată.

Mică, mică, dar înaltă, Dă lumină și e caldă. Se topește dacă stă, Ce să fie oare?

Ce are picioare, dar nu merge?

Pepenaș de cauciuc Îl trântesc sau îl arunc, Orișiunde dacă pică, Nu se sparge, nu se strică!

Sare ziua toată, Rotundă și colorată, Nu obosește niciodată.

Când o batem, nu oftează. Saltă-n sus și ne distrează. Odihnă nu prea are, Toată ziua sare.

O bat cu piciorul, o aruncă-n poartă, După ea toți copiii aleargă.

Zece-o bat să intre-n plasă Unu-o prinde și n-o lasă.

Am o mână fără oase, Când se rupe, o poți coase!

Îți țin de cald, sunt moi și pufoase. Le porți la mâini, în zile geroase.

Pe cămăși, haine, flanele, Sunt bănuți cu găurele!

Îi vezi pe cămăși, haine, flanele Sunt bănuți cu găurele.

Am 5 degete, dar nu sunt vie. Ce sunt eu?

Sunt ușor de ridicat, dar greu de aruncat. Uneori cad din cer, iar alteori sunt cu alții ca mine pe cer. Ce sunt eu?

Cine nu poate alerga deși are două picioare?

Merg în sus și în jos, dar nu mă mișc niciodată. Ce sunt eu?

Stau înaltă, singură pe câmp. Scopul meu este să provoc frică pentru unii și să-i protejez pe alții. Ce sunt eu?

Când apa cade, eu urc. Ce sunt eu?

Mă porți pe nas ca să vezi bine, fără mine, totul e cam tulbure-n tine.

Stau frumos pe nas, vara sunt folositori, Nu-s pentru citit, ci pentru soare orbitor. Ce sunt?

Am o soră ca o floare, Cu petale vorbitoare. Ea e plină de povești, Dacă știi să o citești.

Te-am văzut, într-un loc, Unde n-ai fost Și nici nu poți fi.

N-re limbă și nici gură Și-arată orice făptură.

N-are limbă și nici gură, Și-arată orice făptură.

Mă uit la tine, Și mă văd pe mine.

Dacă mă scapi, mă sparg. Dacă-mi zâmbești, îți zâmbesc înapoi. Ce sunt?

Un arici mititel Curățăm dinții cu el!

Scândură cu păr pe ea Curăță hăinuța mea!

Ce are fulgi și nu zboară?

Are pene Dar nu-i rață, Nu e om, Dar are față.

Ce își pierde capul dimineața, dar îl recapătă noaptea?

Ziua sunt cucoane, Noaptea – slugi.

Os cu dinții subțirei Aranjăm părul cu ei!

Stă în apă pân’ la brâu Și te trece peste râu.

Ce trece peste apă și stă pe loc?

Ne trece peste apă, și astăzi și mâine, Dar el tot pe loc rămâne.

Orice oaspete când vine, Trece peste mine.

Chip de om, dar minte n-are, Nici nu cere de mâncare, Stă la jocuri, mii și mii Și-i iubită de copii.

Chip de om, dar minte n-are Și nici nu cere de mâncare Știe jocuri mii și mii E iubită de copii.

N-are gură, dar vorbește și deloc nu obosește.

Când nu e zăpadă, Doarme în ogradă. Dar când ninge-afară, Cu copiii zboară.

Sunt două surioare Una așteaptă vara Să se odihnească Și cealaltă iarna.

Patru picioare are. Să și le miște, Nu e în stare.

Cu trei ochi, În trei culori, E atent la trecători.

Felinar cu trei culori, i-ajută pe trecători.

Sunt albă și-ncălzită. Și urâtă, și iubită; Vara nu vor să mă vadă, Iarna toți mă-mbrățișează.

Cine o hrănește, Pe acela-l răsplătește Și îl încălzește.

Te ajut să comunici, să scrii și să vorbești, dar fără semnal, nu-ți sunt deloc de folos.

Bosumflată și ușoară Bubuie din cale-afară!

La orice casă, sunt slugă aleasă, Pe oricine îl primesc când vine, Când pleacă-afară - eu îl petrec iară.

Hâț în sus și hâț în jos, Fugi că vine după mine.

Nu-i băiat ca să nu-l știe. Făurit e din hârtie, Vânt puternic vrea și sfoară Și-atunci zbârnâie și zboară.

Vara zbor fără motor, Dar cu vântul bun de zbor. Copiii mă țin cu sfoară, Sus în cer mă plimb pe-afară.

Sunt galbenă și curbată, De maimuțe adorată. Coaja mea o dai jos ușor, Sunt gustoasă-n orice decor!

Seamănă cu-n castravete Dar e galbenă, nu-i verde. Maimuțică dac-o vede La ea se repede.

Hurduz, burduz, Din câmp adus, Sub laviță pus.

Am un bou roșcat, Toată vara-l țin legat.

Toamna când sosește, Îi gras de plesnește.

Pe un deal rotat, Șade badea supărat.

Trece moșul peste gard, Și rămâne spânzurat.

Iarna-i verde, vara-i verde, Și frunzișul nu și-l pierde.

Și iarnă, și vară Îmbrăcat cu aceeași haină.

Iarna-n frig, vara la soare E mereu verde la culoare. Când în casă îl poftim Cu beteală îl împodobim. Ce este?

Deasupra iarba se-ncurcă Și sub ea ouă de curcă!

Vâr mâna în frunze, Și-l scot pe moșul de buze.

Am o domnișoară, Cu o rochiță roșioară, Când începe-a dezbrăca, Toți apuc-a lăcrima.

Am o domnișoară Cu rochița roșioară. Când începe-a dezbrăca Toți apuc-a lăcrima.

Cel ce-o taie plânge, Ea rabdă și tace.

Am cămăși nenumărate, Plângi de le dezbraci pe toate!

Dacă-mi scoți pielea de pe mine, nu voi plânge, dar cu siguranță vei plânge tu. Ce sunt eu?

Mănăstire-ntr-un picior, Ghici ciupercă ce-i.

De sub frunza ruginie, Se ițește-o pălărie.

Mânăstire-ntr-un picior, Ghici, ciupercă, ce e?

După ploaie, la plim- bare, Cu umbrele mici... de soare!

Primăvara te vestește, Vara te umbrește, Iarna te-ncălzește Poftim de ghicește.

Verde la început, roșie pe măsură ce soarele o încălzește, fragedă sau în dulceață, are un gust minunat. Cine sunt?

Sunt dulce, roșie și mică, am frunze verzi și multe semințe pe piele. Ce sunt eu?

Albă păsărică, Pe arac se ridică, N-are aripioare, N-are nici picioare.

Pusei una, pusei două, Găsii nouăzeci și nouă.

Rasca-parasca, Scară de-ar avea, În cer s-ar urca.

O mie de frățiori, O mie de dințișori Stau înfipți câte și-o mie Într-un fund de farfurie.

În vârful grădinii stau mândră, înaltă și galbenă, mereu spre soare întinsă. Cine sunt?

Sunt galbenă și strălucitoare, Cu fața mereu la soare, Îl salut din picioare! Am petale mari și frumoase, Mă găsești pe câmp, în zilele călduroase. Ce sunt eu?

Stau pe baltă ouă sparte, Între frunze mari și late!

Clopoțel mititel, Cine tot sună din el? Nimeni!

Primăvara când sosește, Primul capul și-l ițește.

Am o ulcea cu miere, La vecinu-n buruiene.

Pe un deal îndepărtat, Pe badea cu funii l-au legat.

De sub strai tărcat ori verde, Miezu-i roșu nu se vede.

Ulcioruș verde, Zeama nu se vede.

Am un taur vărgat, Îl țin toată vara legat.

Ban de aur colorat, Cu pene înconjurat, Îl puteți ghici îndată, Că are nume de fată!

Sunt verde și miros frumos, mă pune lumea în mâncare, limonadă și în ceai. Ce sunt eu?

Țăruș galben ascuțit În pământ șade înfipt. Cine este? L-ați ghicit?

Șade moșul în cămară, Pletele le ține-afară, În palat întunecat Șede moșul cel roșcat.

Sunt portocaliu, am păr verde, casa mea este jumătate sub pământ, jumătate afară. Te ajut să vezi mai bine.

Eu am patru frați Într-un cojoc băgați.

În coaja mea verde stau ascunsă. Când aceasta se sparge, miezul meu alb și dulce apare. În prăjituri sau consumată simplu, sunt o delicatesă nutritivă. Ce sunt eu?

Ce nu sunt trei în lume? (Scară la cer, punte peste mare, fierul măduvă n-are) Miezul e doar de mâncat Coaja e de aruncat Și în sac se pot păstra Sparte doar se pot mânca.

Înalt cât casa, Verde ca mătasa, Amar ca fierea, Dulce ca mierea.

Înfloresc primăvara și vin în multe nuanțe, pot fi un cadou sau o modalitate de a-ți mulțumi. Ce sunt eu?

Sunt mică, colorată, înfloresc pe câmp, în grădină sau la fereastră. Cine sunt?

Este verde la exterior și roșu în interior. Are multe semințe mici și te răcorește vara. Ce este?

Când îl vezi, e verde, când îl deschizi e roșu. Când îl mănânci e roșu, dar când scuipi e negru. Ce este?

Sunt roșie și zemoasă, Uneori și păroasă. Am un sâmbure-n burta mea, Ghicește cum îmi zice lumea!

Primăvara te veselește, Vara te umbrește, Toamna te nutrește, Iarna te-ncălzește, Poftim de ghicește.

Primăvara-nmugurește, Vara umbrește, Toamna hrănește, Iarna încălzește.

Cine se naște-nfășurat?

Șade moșul în rogoz, Cu dinții afară scoși.