Către soare se avântă, dimineața-n zori și cântă.

Cine primăvara vine de pe meleaguri străine? Are coada furculiță și-și clădește odăiță sub o streașină de casă nimenea să nu o vază?

Ce are patru picioare și zboară?

Se tot duc înșirățele, Și se duc cu mare jele.

Doamnă nouă Cu coada în două.

Doamnă nouă, coada-n două, La cap ca o domniță, La coadă ca o furculiță.

Îți cânt la geam cu tril frumos, construiesc cuib și zbor voios. Odată cu mine, vine și primăvara. Cine sunt?

Coada ca o furculiță, Roșioară sub bărbiță, Iarna plec de-aici din țară, Primăvara mă-ntorc iară, Lângă voi stau fără frică Și mă cheamă...