Cad din nori mărgele, lacrimi mari și grele. Pământul le primește, căci se răcorește.

Cine vine din văzduh și stropește pe pământ grâul-ca să crească mult?

Am un brâu frumos, vărgat, peste mare aruncat. Numai după ploaie apare și-i țesut din stropi de soare.

O scânteie mare printre nori răsare. Zarea luminează, ne înfricoșează.

Pe deasupra se arată munți de vată scărmânată!

Parc-ar fi niște petale, ori steluțe ce dansează. Norii le presară iarna și pe gene ți le-așază.

Zboară printre nori cu avionul, duce călătorii peste mări.

Un bărbat a stat în ploaie fără umbrelă, dar nu s-a udat. Cum?

Ce literă este udă?

Are trompă, e uriaș și iubește băile de noroi.

E urecheat și mare fricos, Dar și foarte norocos. Norocos cu așa picioare. Când primejdia e mare.

Peste case numai ploaie, pleacă păsări călătoare. Frunze-ngălbenite, droaie, Care-i anotimpul, oare?

Soarele-i mai somnoros, Aerul mai răcoros. Ploi mărunte cad încet, Cine a venit?

Frunza cade, vântul bate, Și pe ram nu-s fructe coapte. Ziua-i mică, ploaia vine. Ce anotimp o fi, ghicește bine!

La trup sunt ușor, Fără aripi zbor, Dar eu nu sunt nor.

Sunt pe lume fără ființă A unor oameni fără știință, Cine mă are n-a câștigat nimic, Căci cu mine ajunge la cerșit, Orbul mă vede, prostul mă crede, Pe gratis oricând mă obții, Și mulți ca mine încearcă a te orbi.

Mă găsești în nori, în lac și în ceai. Nu am gust, nici culoare, dar fără mine nu poți sta. Ce sunt?

Nu are formă, dar ia orice formă. Poate fi picătură, val sau nor. Ce este?

Șapte fete, șapte bete; La izvor le spălară, Și de nor le atârnară.

Ploaia a trecut, Iar neica a apărut.

După ploaie apare-n zare, 7 culori strălucitoare. Arc frumos pe cer pictat, Natura chiar ea l-a desenat.

Vin din nori, dar nu plouă. Sunt mici, reci și nu dor. Dansează ușor în aer până se așază ușor.

Strugur nu-s, nici piatră nu-s, Însă cad din nor de sus, La căldură mă topesc, Și flori multe prăpădesc.

Sus pe cer se-arată, Munți de vată scărmănată.

Un fuior alb și pufos, Când mai sus și când mai jos, Pe albastrul cer plutește Ploaie, zăpadă vestește.

Cad din cer în pas grăbit, Picături ce au sosit. Spală frunze, drum și floare, Cine vine dintr-o zare?

Ce coboară, dar nu urcă niciodată?

După ploaie, la plim- bare, Cu umbrele mici... de soare!

Zboară sus, dar nu e pasăre, Are aripi, dar nu cântă. Poartă oameni peste nori, Și aterizează-n zori.

Noaptea rămân aproape nemișcată pe cer și arăt nordul călătorilor. Cine sunt?