Cu rochița înfoiată, roșie, îmbulinată, stă pe-o frunză azi la soare. Ce insectă este oare?

Fuge tare îngrozit, când aude-un foșnet mic. Zău, se sperie așa și când vede umbra sa!

Cenușiu, cu ochi sticloși și cu colții fioroși umblă-n haită prin pădure și oițe-ar vrea să fure.

Noaptea vede bine, zboară fără zgomot și prinde șoareci.

Patru frați gemeni născuți, tot îmbrățișați crescuți, oricând îi vedeți la un loc înveliți într-un cojoc.

Și un an de mă privești, tot pe tine te zărești.

Ce vezi mai clar cu ochii închiși?

Două mici ferestre, mereu deschise. Prin ele vezi tot ce e în jur.

Ce face un crocodil când vede o fată frumoasă?

Ce-i spune un ochi celuilalt?

Cum se numește peștele fără ochi?

Tăcută și cu ochii mari, stau în copaci ziua și vânez noaptea.

Cine vede dar nu are ochi?

Am rădăcini pe care nimeni nu le vede. Sunt mai înaltă decât copacii.

Am un ochi dar nu pot vedea.

Ce i-a spus ochiul stâng celui drept?

Pe drum merge și grăbește, Unde încet, unde mai iute; Urechi patru și ochi patru Iar unghii douăzeci și patru.

Noaptea ochii îi sticlesc, iar noaptea cu urletul lor te îngrozesc.

Noaptea ochii îi sticlește Și când urlă te-ngrozește.

Cine doarme în căsuță, Sau în pat sau în cotruță, Albă, neagră, pestricioară, Sfârâind din mustăcioară, Și, când vede-un șoricel, șup îl prinde, sprintenel.

Când vede-un șoricel, Hopa-țupa după el. Și îl prinde sprintenel.

Ce e mic la vedere Dar mare la încăpere?

Una spune, Doi privesc Și două ascultă.

Unul spune, Doi privesc Și doi ascultă

Sunt doi frați gemeni, Unul pe altul nu se pot vedea.

Un' te duci, ei sunt cu tine, Tu nu-i vezi, dar ei văd bine, Dorm și ei când tu te culci, Iar în zori la apă-i duci.

Am doi luceferi, Privesc lumea prin ei.

Am două pietre nestemate, Încotro le arunc, Acolo se duc.

Două boabe de poamă, Tot câmpul aleargă.

Sunt în față și mă folosești ca să vezi, cu ajutorul meu, lumina ajunge-n ochi. Ce sunt?