Uite-o floare zburătoare! Are aripi colorate, rotunjoare și pudrate!

Șoricel cu aripioare, poartă numele de floare.

De când s-a pornit, zi și noapte merge-ntruna, fără picioare, fără aripi, fără roți.

Ce zboară fără aripi?

Am aripi dar nu zbor, trăiesc la Polul Sud pe gheață.

Cine merele de aur Le-a păzit să nu le fure Păsări cu aripi de-aramă?

Cine zboară printre flori În zig-zag de atâtea ori? Uite-aicea pe o floare Două aripi gălbioare.

La trup sunt ușor, Fără aripi zbor, Dar eu nu sunt nor.

Ager, sprinten și ușor, Fără aripi pot să zbor.

Zbor fără aripi, văd fără ochi. Călătoresc prin tot universul, cuceresc lumea, dar nu plec niciodată de-acasă. Ce sunt eu?

La trup sunt ușor, Fără aripi zbor.

Am o găină cu două aripi Una-i albă, alta-i neagră Cu cea neagră ea adună Cu cea albă ea împrăștie.

Are chip, dar simți că vine, Îți flutură hainele bine. Se joacă prin frunze, aleargă ușor, Cine e acest călător?

E o cloșcă mare-mare, Aripi n-are, pene n-are, Și nici nu stă pe cuibare. La oraș ca și la țară, Scoate pui iarnă și vară.

Albă păsărică, Pe arac se ridică, N-are aripioare, N-are nici picioare.

Zboară sus, dar nu e pasăre, Are aripi, dar nu cântă. Poartă oameni peste nori, Și aterizează-n zori.

Plutește lin, dar n-are viață, Pe apă stă mereu la față. N-are aripi, dar tot zboară, Te duce oriunde pe apă, fără să ceară.

Mic cât degetul, bat din aripi repede de tot. Stau suspendat la floare în zbor - colibri cel de neatins.

Zbor deasupra apei iute, aripi patru transparente. Ochii mari văd tot în jur - lacedonul diligent.

Mică, verde, mănânc frunze zi de zi. Mă învelesc în gogoașă, și devin fluture - știi?

Pot plânge fără lacrimi, pot zbura fără aripi. Mă uiți dimineața când te trezești - visul cel cu stipi.