Singuratic și hai-hui își strigă numele lui. Umblă singur prin pădure și se tot strigă pe nume.

Cenușiu, cu ochi sticloși și cu colții fioroși umblă-n haită prin pădure și oițe-ar vrea să fure.

În cojoc întors pe dos, mormăind morocănos, umblă pustnic prin pădure, după miere, după mure.

Are gât lung și pete pe corp, mănâncă frunze din copaci înalți.

Sus pe coama munților, munților, cărunților, stă voinicul cel țepos, veșnic verde și frumos.

Prin pădure sau grădină, între fructe e regină, roșie și pistruiată, cu aromă delicată.

Frunze n-are, nu-i nici floare. În păduri și pe ogor, prin grădini și-n deal la vie, stă mereu într-un picior.

Ce copac stufos și-nalt înflorește-n luna mai și dă floare pentru ceai? Cine este, l-ai aflat?

Am orașe, dar nu am case. Am păduri, dar nu am copaci. Am ape, dar nu am pești. Ce sunt?

Tăcută și cu ochii mari, stau în copaci ziua și vânez noaptea.

Am coarne ramificate și trăiesc în pădure. Iarna le pierd.

Am frunze dar nu sunt copac, am copertă dar nu sunt casă.

Am rădăcini pe care nimeni nu le vede. Sunt mai înaltă decât copacii.

Duce în spinare O pădure mare.

Nu-i pasăre, dar pe copaci șade, Nu-i vacă, dar paște iarbă verde, Nu-i pește, dar în baltă înoată, Nu-i lăutar, dar cântă noaptea.

În pădure el trăiește, dar la oi se tot gândește.

Am un copac cu patru crengi: Una înverzește, Una rodește, Una vestejește Și una usucă.

Pajiștile se trezesc la viață, copacii înfloresc, aerul e proaspăt și cald. Ce anotimp este?

Când e cald - se îmbracă, Când e frig, se dezbracă.

Sus copaie, Jos copaie, La mijloc carne de oaie?

În pădure mă născui, În pădure mă făcui, Acasă dac' m-a adus, Vătaf la ușă m-a pus.

Am foi, dar nu sunt copac, Mă ții în ghiozdan cu drag. Scrii în mine zi de zi, La școală mereu mă vei găsi.

Nu-i copac, dar frunze are, Nu-i cămașă, dar e cusută, Nu-i om, dar povestește.

Eu am foi, dar nu-s copac, Gură n-am, dar nici nu tac, Știu să spun povestiri multe Cui ar vrea să mă asculte.

Sub pădure grămădită Șade lumea învelită Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită.

În pădure s-a născut, În pădure a crescut, Acasă când l-au adus, Să cânte l-au pus.

Iarna-i verde, vara-i verde, Și frunzișul nu și-l pierde.

Și iarnă, și vară Îmbrăcat cu aceeași haină.

Iarna-n frig, vara la soare E mereu verde la culoare. Când în casă îl poftim Cu beteală îl împodobim. Ce este?

Primăvara te vestește, Vara te umbrește, Iarna te-ncălzește Poftim de ghicește.