Laptele gerului sub streașina cerului.

Cine-i meșter iscusit și cu iarna a venit? În fiecare dimineață îmi pictează flori de gheață.

Tot cu vârfu-n jos-crește, mereu crește. Soarele-l dă jos. Geru-l ocrotește!

Dacă îmi dai cărbuni, cresc. Dacă îmi dai apă, mor. Cine sunt?

Nu-l întrebi și îți răspunde, cauți în jur și nu știi unde-i.

De când s-a pornit, zi și noapte merge-ntruna, fără picioare, fără aripi, fără roți.

Ce-i format din apă, dar dispare dacă-l pui în apă?

Ce crește invers (cu capul în jos)?

A lăsat-o Dumnezeu, ca s-o bei și tu și eu.

Dis-de-dimineață-n zori vărsa lacrimi peste flori. Soarele s-a ridicat și pe loc el le-a uscat.

Noaptea vine fără să fie chemată, dimineața pleacă fără să fie gonită.

Rotund și galben, pe cer urcă dimineața și coboară seara.

Alb și rece, cade din cer iarna și acoperă tot pământul.

Am coada lungă dar nu sunt animal.

Am rădăcini pe care nimeni nu le vede. Sunt mai înaltă decât copacii.

Sunt făcută din apă dar dacă mă pui în apă, dispar.

Ghicitoarea știu că-ți place. Ce-i ca un burduf de ace? Ca un pepene cu țepi? Ia gândește-te! Pricepi? Și răspunde-n doi, trei timpi, Cine are mii de ghimpi?

Trece pașa pe ulițe Cu trei mii de sulițe.

Ce iese din tulpini În cojoc de spini?

Merge Pașa pe ulițe, Cu trei mii de sulițe.

Merge moșul pe cărare, Cu mii de ace în spinare.

Din grădina lui Mihai, A ieșit un ghem de scai.

Duce în spinare O pădure mare.

Ce animal păcătuiește ca omul să-l ia în brațe?

Nu-i pasăre, dar pe copaci șade, Nu-i vacă, dar paște iarbă verde, Nu-i pește, dar în baltă înoată, Nu-i lăutar, dar cântă noaptea.

Sunt prin apă de aflat Dar trăiesc și pe uscat, De mă cauți însă bine Sunt în casă și la tine.

Pe-o cărare pietruită, Trece baba ghemuită.

Născută-n apă - pește nu e, Sare pe pământ - nici iepure nu e.

Poartă-n spate o cetate Şi din ea doar capu-l scoate!

Am un copac cu patru crengi: Una înverzește, Una rodește, Una vestejește Și una usucă.