Cine primăvara vine de pe meleaguri străine? Are coada furculiță și-și clădește odăiță sub o streașină de casă nimenea să nu o vază?

Clopoțel mititel, cine sună lin din el? Nimeni! Nimeni! Numai vântul, clătinându-l, legănându-l. Dă de veste-n toată țara că sosește primăvara.

Clopoțel mititel, scoate capul din zăpadă, primăvară să o vadă.

Eu alung iarna din țară, și-aduc dulcea primăvară. Sunt micuț și frumușel și mă cheamă…

Primăvara când s-arată, prin grădini apar deodată ciorchini albi și albăstrii din steluțe mii și mii!

Sunt alb și luminos, adesea zgomotos. Tai cerul în două, după mine plouă.

Zăpada s-a topit, ghiocelul a răsărit, pomul a înmugurit. Ce anotimp a sosit?

Dis-de-dimineață-n zori vărsa lacrimi peste flori. Soarele s-a ridicat și pe loc el le-a uscat.

Două mici ferestre, mereu deschise. Prin ele vezi tot ce e în jur.

Are două roți și motor, merge repede pe drum.

Care sunt cele două lucruri pe care nu le poți mânca la micul dejun?

Ce apare o dată într-un minut, de două ori într-un moment, dar niciodată într-o sută de ani?

Dacă păunul domnului Paul face un ou în curtea domnului Andrei, cine e proprietarul oului?

Câte picioare au patru rațe și doi câini la un loc?

Profesorul a întrebat două fete identice dacă sunt din aceeași familie și ele au zis da. Dar nu sunt gemene. Cum?

Ce face pisica când plouă?

Am două cocoașe în spate și trăiesc în deșert.

Trece pașa pe ulițe Cu trei mii de sulițe.

Merge Pașa pe ulițe, Cu trei mii de sulițe.

Nu-i pasăre, dar pe copaci șade, Nu-i vacă, dar paște iarbă verde, Nu-i pește, dar în baltă înoată, Nu-i lăutar, dar cântă noaptea.

Patru fug, Două atârnă.

Pe drum merge și grăbește, Unde încet, unde mai iute; Urechi patru și ochi patru Iar unghii douăzeci și patru.

Cine zboară printre flori În zig-zag de atâtea ori? Uite-aicea pe o floare Două aripi gălbioare.

Patru-nfipte, Opt spetite, Două ciulite.

Am un cal Cât un mal; Unde sare, Urmă n-are Unde paște, Se cunoaște

Doamnă nouă Cu coada în două.

Doamnă nouă, coada-n două, La cap ca o domniță, La coadă ca o furculiță.

Îți cânt la geam cu tril frumos, construiesc cuib și zbor voios. Odată cu mine, vine și primăvara. Cine sunt?

Coada ca o furculiță, Roșioară sub bărbiță, Iarna plec de-aici din țară, Primăvara mă-ntorc iară, Lângă voi stau fără frică Și mă cheamă...

Albă plapumă și moale S-a întins pe deal, pe vale Iar când vine primăvara Se topește plăpumioara.